cuzén

Èn årtike di Wiccionaire.

Walon (Rifondou)[candjî]

Etimolodjeye 1[candjî]

Tayon-bodje latén « consobrinus » (minme sinse), çou ki dene on mot avou l’ cawete « -én »; mot cité dins l’ FEW 2 1073a.

Prononçaedje[candjî]

Sustantif[candjî]

singulî pluriyal
omrin cuzén cuzéns
femrin cuzene cuzenes

cuzén omrin

  1. fi d’ ene matante, d’ on mononke.
    • Li tiesse a baxhete, vla Djôzef evoye a Anloe dmander d’ l’ aide a s’ cuzén. Ernest Benoit (fråze rifondowe).
Ratourneures[candjî]
  1. cuzén cuzene, tertos tamborene : dijhêye po rire dins on raploû d’ famile.
  2. Cuzén Bebert : no d’ ene rilomêye operete da Djôzef Duysenx
Parintaedje[candjî]
Ortografeyes[candjî]
Li mot n’ est nén dins : E89 (mins on trouve « akusiné »)
Ratournaedjes[candjî]
cuzén

Etimolodjeye 2[candjî]

Soeyti do latén peuprece * « culicinus », raptitixha di « cŭlex » (picron), soeyti on calcaedje do francès « cousin ».

Sustantif[candjî]

singulî pluriyal
cuzén cuzéns

cuzén omrin

  1. sôre d’ inseke diptere (ôre des dipteres) avou des grandès pates ki rshonne a on picron (famile des Culicidêyes) mins ki n’ hagne nén.
Ratournaedjes[candjî]
cuzén