carculete

Èn årtike di Wiccionaire.

Walon (Rifondou)[candjî]

Etimolodjeye[candjî]

Do viebe « carculer » avou l’ cawete « -ete ».

Prononçaedje[candjî]

Sustantif[candjî]

singulî pluriyal
carculete carculetes

carculete femrin

  1. pitite machine a carculer.
    • Dji m’ sovén k’ a l’ årmêye, on-z aveut s’ carculete :
      On mete-ruban d’ costri, pindou dilé nosse coete ;
      Tos les djoûs, on côpéve on novea cintimete. André Quevrain (fråze rifondowe).

Ratournaedjes[candjî]

pitite machine a carculer

Waitîz eto[candjî]

Lijhoz l’ årtike carculete so Wikipedia