ch’fau

Èn årtike di Wiccionaire.

Walon (vîs sistinmes)[candjî]

Plinne cogne Spotcheye cogne
chévau ch’fau

Etimolodjeye[candjî]

Loukîz a : « tchvå » ; avou assimilaedje divantrin v → f.

Sustantif[candjî]

singulî pluriyal
ch’fau ch’faux

ch’fau omrin

  1. tchvå.
    • In ch’fau eiét in Cerfe, estint d’ain n’moèche intinte, […] Léon Bernus, Les faufes dè J. Lafontaine in patoès d’Chaleroèt, « L’chévau qui s’èrvinche su in cerfe », 1872.