Aller au contenu

flairant

Èn årtike di Wiccionaire.

Addjectif

[candjî]
singulî pluriyal
omrin flairant flairants
femrin padrî flairante flairantes
femrin padvant flairante flairantès

flairant [addj., purade padvant & o.f.n.]

  1. ki sint mwais.
    flairant sûna° ; flairante schite° :
    Flairant boket ! : traitaedje d’ onk k’ on voet evi.
    • O l' flairant boket, o l' flotchtêye halene ! Nicolas Defrecheux (fråze rifondowe).
  2. (rabaxhanmint) sieve a discrire ene sakî k' on voet evi.
    • Oh ! Flairant comissionaire, si dji t’ ratrape louke a t’ pea, ca dji t’ kipougnteyrè d’ ene råle manire. Louis Lagauche, Cåse d'on comichonaire, 1904, p.46 (fråze rifondowe).
  1. ene flairante djaive ; flairante gueuye.

Parintaedje

[candjî]

Mots d’ aplacaedje

[candjî]

Ortografeyes

[candjî]
Après 1900, foû rfondou (Feller, Feller ricandjî, nén Feller) :

Ratournaedjes

[candjî]
flairant