Aller au contenu

sins-souci

Èn årtike di Wiccionaire.

Etimolodjeye

[candjî]

Aplacaedje di : « sins » + « souci », lu-minme calcaedje do francès « sans-souci » (minme sinse).

Addjectivire

[candjî]

sins-souci

  1. ki n' a pont d' problinmes.
    • Dji so sins-souci ;
      Dj' inme a m' diverti ;
      Dj' a mes libertés ;
      Dji bate carasse tot avå Lidje. François Barillié, Li camarad′ dè l'joie, 1852, Li Sans-çouci Lîgeois ou l’Krenkinî d’Lîge, p.101 (fråze rifondowe).

Ortografeyes

[candjî]
Après 1900, foû rfondou (Feller, Feller ricandjî, nén Feller) :

Ratournaedjes

[candjî]
ki n' a pont d' problinmes

Sustantivire

[candjî]

sins-souci

  1. onk ki n' a pont d' problinmes.

Ratournaedjes

[candjî]
onk ki n' a pont d' problinmes