chévau

Èn årtike di Wiccionaire.

Walon (vîs sistinmes)[candjî]

Plinne cogne Spotcheye cogne
chévau ch’fau

Etimolodjeye[candjî]

Loukîz a : « tchivå ».

Sustantif[candjî]

singulî pluriyal
chévau ch’faux

chévau omrin

  1. tchivå.
    • Quand l’chévau tout mafflet, a passét s’zine dé sot,
      I dit à m’n’homme : « Jé r’va dain m’bot ! » […] Léon Bernus, Les faufes dè J. Lafontaine in patoès d’Chaleroèt, « L’chévau qui s’èrvinche su in cerfe », 1872.