stronnant

Èn årtike di Wiccionaire.

Walon (Rifondou)[candjî]

Alofômes di s(i)- / (e)s-
Cogne prumrece
(dirî voyale)
Dispotchaedje
(dirî cossoune)
Divanceye voyale
(dirî cossoune)
stronnant sitronnant estronnant

Etimolodjeye[candjî]

Do viebe « stronner » avou l’ cawete « -ant ».

Pårticipe prezintrece[candjî]

stronnant (nén candjåve)

  1. pårticipe prezintrece do viebe « stronner ».
    • Ti n’ såreus criyî e stronnant.

Addjectif[candjî]

singulî pluriyal
omrin s(i)tronnant s(i)tronnants
femrin padrî s(i)tronnante s(i)tronnantes
femrin padvant s(i)tronnante s(i)tronnantès

stronnant omrin (come addjectif djondrece, metou padvant u padrî l’ no)

  1. k' a on gosse ki stronne, tot djåzant d' èn amagnî.

Ortografeyes[candjî]

Après 1900, foû rfondou (Feller, Feller ricandjî, nén Feller) :

Ratournaedjes[candjî]

F. astringent, âpre.