pintea
Walon (Rifondou)[candjî]
Etimolodjeye[candjî]
Bodje « pinte » avou l’ cawete « -ea »
Sustantif[candjî]
singulî | pluriyal |
---|---|
pintea | pinteas |
pintea omrin
- (muzeure) pitite pinte (di 33 u 25 cintilites).
- (no d’ contnou) çou k' gn a ddins.
- E moussant foû d' Årlon, il a cassé ene crosse a l' obiedje e bevant on pintea — Joseph Calozet, Pitit d' mon les matantes, p. 87 (fråze rifondowe).
Ortografeyes[candjî]
Ratournaedjes[candjî]
pitite pinte
- Francès : demi-pinte (fr)