blanc-moirt
Etimolodjeye
[candjî]Aplacaedje di : « blanc » + « moirt ».
Prononçaedje
[candjî]- AFE :
- diferins prononçaedjes : /blã.ˈmwɛʀ/ /blã.ˈmweʀ/ /blã.ˈmwaːʀ/
- prononçaedje zero-cnoxheu : /blã.ˈmwɛʀ/
- Ricepeures : blanc-·moirt
Addjectif
[candjî]singulî | pluriyal | |
---|---|---|
omrin | blanc-moirt | blanc-moirts |
femrin | blanc-moite | blanc-moites |
blanc-moirt omrin
- blanc come on moirt.
- Mon Diu ! Ki vs estez blanc-moirt ! Estez v’ malåde ? — Constant Simonis, Mi voèsène Bertine, 1904 (fråze rifondowe).
- påle gris.
Parintaedje
[candjî]Sinonimeye
[candjî]- coleur må-moite (« påle gris »).
Ortografeyes
[candjî]- blanmuar, blanckmuatte : E212 (lére)
- blanmoir : E177a (lére)
- blanc-moèrt : CSim
Après 1900, foû rfondou (Feller, Feller ricandjî, nén Feller) :
- blanc-mwért, blanc-mwète : E1
- blanc-mwârt : C1, O0
E rfondou walon :
- blanc-moirt, blanc-moite : R10 (lére)
E cisse pådje ci, n’ a pont d’ ratournaedje pol mot. El pôrîz radjouter, s’ i vs plait ? Come çoula, l’ årtike rissereut d’ adrame.