crouwin

Èn årtike di Wiccionaire.
Loukîz eto : crouwén.

Walon (Rifondou)[candjî]

Etimolodjeye[candjî]

Bodje « crou », avou l’ cawete « -in ».

Sustantif[candjî]

singulî pluriyal
crouwin crouwins

crouwin omrin

  1. crouweur, mateur.
    • On sinteut ddja l’ crouwin ki montéve foû d’ tere et ki rafroexhixheut tot doûçmint mes mousseures Guillaume Smal (fråze rifondowe).
    • Tot riscant do rascoyî on moixhnea e crouwin des bwès Louis Lagauche, "Prindoz vosse bordon" (1937), p. 33 (fråze rifondowe).

Ratourneures[candjî]

  1. li crouwin houke li plouve : cwand i fwait crou, c’ est k’ il est po ploure.
    • Adon, come on bouneur n’ arive djamåy tot seu,
      Ki l’ crouwin houke li plouve et k’ l’ årdjint amoenne l’ ôr, … Eli Michel (fråze rifondowe).

Ratournaedjes[candjî]

Après 1900, foû rfondou (Feller, Feller ricandjî, nén Feller) :
  • crouwin : E1
Li mot n’ est nén dins : E203

Ratournaedjes[candjî]

crouwin