deguinne

Èn årtike di Wiccionaire.

Walon (Rifondou)[candjî]

Etimolodjeye[candjî]

Calcaedje do francès « dégaine » (minme sinse).

Prononçaedje[candjî]

Sustantif[candjî]

singulî pluriyal
deguinne deguinnes

deguinne omrin

  1. (rabaxhanmint) manire di s' kidure, shonnance.
    • Dji l' a rcnoxhou d' å long a s' deguinne D.T.W.

Ortografeyes[candjî]

Après 1900, foû rfondou (Feller, Feller ricandjî, nén Feller) :

Ratournaedjes[candjî]

deguinne